Bacalaureat 2025, sesiunea specială, varianta 6

1 – b; 2 – d; 3 – b; 4 – c; 5 – d; 6 – c; 7 – d; 8 – b; 9 – b; 10 – b

1. Prin adăugarea unei însușiri, intensiunea crește, iar extensiunea scade: problemă controversată cuprinde mai puține obiecte decât problemă.
2. Premisa este „nicio tehnologie utilizată în dezvoltarea AI nu este program fără învățare automată” (SeP), iar concluzia este PoS. Termenii își schimbă locul, iar universala devine particulară: conversiunea prin accident a lui SeP.
3. Conversiunea simplă este o specie a raționamentului deductiv imediat: raport de ordonare. Perechile a și c sunt specii ale aceluiași gen, iar perechea d nu are obiecte comune.
4. Cuantorul niciun este universal. Afirmativ și negativ privesc calitatea, nu cuantorul.
5. Clasificarea folosește două criterii (modul de viață și numărul picioarelor), deci clasele se încrucișează: clasificarea este incorectă.
6. Rezolvare incompletă desemnează o mulțime de obiecte care există, deci termen nevid și general. Relativ, negativ, compus și absolut sunt criterii intensionale.
7. Predicatul logic este termenul atribuit subiectului, fără copulă: albe.
8. Majoritatea este un cuantor particular, iar copula este negativă: particulară negativă.
9. Intensiunea este mulțimea însușirilor. Variantele a și c descriu extensiuni.
10. Multe este un cuantor particular, iar copula este afirmativă: SiP.

• A și B contradictorii: dreptunghi împărțit în două.
• C taie linia de despărțire, deci are obiecte și în A, și în B: unii C sunt A (h: A), unii B sunt C (c: F), iar nu toți C sunt B (b: F).
• C este în opoziție cu E: niciun E nu este C (a: F).
• D taie linia de despărțire, deci unii A sunt D (e: F). D se încrucișează cu E, deci are și obiecte în afara lui E (d: A).
• E nu are obiecte în A, deci obiectele lui A nu sunt E (f: A). E se încrucișează cu B: o parte din E este în B, iar o parte rămâne în afara lui B (g: F).

Subalterna lui SaP este particulara de aceeași calitate, SiP. Contradictoria schimbă și calitatea, și cantitatea (SiP–SeP). Contrara este universala de calitate opusă (SeP–SaP). Subcontrara este particulara de calitate opusă (SoP–SiP).

SaP nu se convertește simplu, pentru că P, nedistribuit în premisă, ar deveni distribuit în concluzie. Se convertește numai prin accident, în PiS. În SiP ambii termeni sunt nedistribuiți, deci conversiunea simplă este validă. La obversiune se schimbă calitatea, se păstrează cantitatea și predicatul este înlocuit cu termenul lui contradictoriu, ~P.

La X, subiectul perfecțiunea este un termen singular, iar propoziția singulară se tratează ca universală: SaP. La Y, premisa este „toți pianiștii sunt oameni pasionați de munca lor”, deci S = pianiști, P = oameni pasionați de munca lor, iar concluzia inversează termenii.

eio-2: întâi universala PeM (se hașurează intersecția lui P cu M), apoi SiM. Din intersecția lui S cu M rămâne nehașurată numai regiunea din afara lui P, deci X se pune acolo. X este în S și în afara lui P: concluzia SoP se citește în desen, modul este valid.

aaa-4: PaM hașurează partea lui P din afara lui M, iar MaS hașurează partea lui M din afara lui S. Concluzia SaP cere hașurată toată partea lui S din afara lui P. Regiunile lui S din afara lui P rămân nehașurate, deci modul este nevalid.

PaM: Toate persoanele implicate în activități extrașcolare sunt voluntari.
MiS: Unii voluntari sunt elevi de liceu.
SoP: Unii elevi de liceu nu sunt implicați în activități extrașcolare.

Premisa majoră conține predicatul concluziei, implicați în activități extrașcolare; cuantorul ei este subînțeles și universal, deci PaM (1: A). Ambele premise sunt afirmative (2: F). Termenul mediu, voluntari, este predicat de afirmativă în PaM și subiect de particulară în MiS, deci nedistribuit în ambele (3: A). Termenul major este distribuit în premisă, ca subiect de universală, dar este distribuit și în concluzie, ca predicat de negativă (4: F).