Bacalaureat 2025, sesiunea iunie–iulie, varianta 1

1 – d; 2 – b; 3 – d; 4 – c; 5 – d; 6 – b; 7 – a; 8 – b; 9 – b; 10 – b

1. Prin adăugarea unei însușiri, intensiunea crește, iar extensiunea scade: mașină de tocat carne cuprinde mai puține obiecte decât mașină de tocat.
2. Din SoP se obține PoS: o singură premisă, deci inferență imediată. Conversiunea lui SoP nu este validă, pentru că S, nedistribuit în premisă, devine distribuit în concluzie.
3. SaP și SiP au aceeași calitate și cantități diferite: raport de subalternare.
4. Subiectul logic este termenul despre care se afirmă ceva, fără cuantor: cărților de vizită.
5. Omogenitatea este o regulă a clasificării. Consistența, claritatea și adecvarea sunt reguli ale definirii.
6. Frumusețe desemnează o însușire luată separat de obiectele care o au: termen abstract. Nevid este un criteriu extensional.
7. Din SoP se obține Si~P: se schimbă calitatea, se păstrează cantitatea, iar gestionate corect este înlocuit cu termenul contradictoriu, gestionate incorect. Este obversiune validă.
8. Cuantorul unii și copula negativă: particulară negativă.
9. Inferența mediată are cel puțin două premise.
10. Cuantorul niciun: universală negativă, SeP.

• A, B și C se încrucișează: au obiecte comune (a: F, f: F) și obiecte proprii (b: A).
• D este cuprins în regiunea comună lui A, B și C: toți D sunt C (e: A), iar D are obiecte în A (c: A, h: A).
• E nu are niciun obiect comun cu ceilalți termeni: unii D nu sunt E (d: A), unii E nu sunt A (g: A).

Contradictoria schimbă și calitatea, și cantitatea (SeP–SiP). Contrara este universala de calitate opusă (SaP–SeP). Supraalterna lui SiP este universala de aceeași calitate, SaP. Subcontrara este particulara de calitate opusă (SoP–SiP).

~P cuprinde tot ce nu are ambele însușiri: florile necolorate, florile neparfumate și florile care nu au niciuna dintre ele. De aceea ~P se scrie „căreia îi lipsește culoarea sau parfumul”. SaP se convertește numai prin accident, în PiS, iar SiP se convertește simplu, pentru că ambii termeni sunt nedistribuiți.

La X, P este adevărate, iar false are rolul termenului contradictoriu, ~P. Din „unele idei sunt adevărate” se obține, prin schimbarea calității și negarea predicatului, „unele idei nu sunt false”.

eio-1: întâi universala MeP (se hașurează intersecția lui M cu P), apoi SiM. Din intersecția lui S cu M rămâne nehașurată numai regiunea din afara lui P, deci X se pune acolo. X este în S și în afara lui P: concluzia SoP se citește în desen, modul este valid.

oao-2: întâi universala SaM (se hașurează partea lui S din afara lui M), apoi PoM. Din partea lui P aflată în afara lui M rămâne nehașurată numai regiunea din afara lui S, deci X se pune acolo. Concluzia SoP cere un X în partea lui S din afara lui P; acolo nu este niciun X, deci modul este nevalid.

PoM: Unele cărți de desenat nu sunt pentru uzul elevilor de liceu.
SiM: Unele dicționare de limbă franceză sunt pentru uzul elevilor de liceu.
SeP: Niciun dicționar de limbă franceză nu este carte de desenat.

Concluzia urmează după „deci”. Ea este SeP, universală negativă (1: F), cu subiectul dicționar de limbă franceză (2: A). Termenul major, carte de desenat, este subiectul particularei PoM, deci nedistribuit (3: F). Termenul mediu este distribuit în PoM, ca predicat de negativă, dar nedistribuit în SiM, ca predicat de afirmativă (4: F).