Bacalaureat 2025, sesiunea august, varianta 4

1 – b; 2 – a; 3 – d; 4 – b; 5 – c; 6 – d; 7 – a; 8 – b; 9 – c; 10 – b

1. Elementele demonstrației sunt teza, fundamentul și procedeul. Paralogismul este o eroare de argumentare, nu o parte a demonstrației.
2. Concluzia este obținută dintr-o singură premisă, prin conversiunea simplă a lui SiP, care este validă. Raționamentul este imediat și valid.
3. SeP și SiP au calitate și cantitate diferite: raport de contradicție.
4. Copula este „nu sunt”, iar predicatul logic este termenul neperformante.
5. Validitatea este o proprietate a raționamentelor deductive. Raționamentele inductive au concluzie probabilă.
6. Intensiunea lui infractor conține vinovăția, iar nevinovat o neagă. Termenul conține o contradicție, deci este vid din punct de vedere logic.
7. Inducția incompletă trece de la o parte din cazuri la toate cazurile, deci concluzia ei este numai probabilă.
8. Conversiunea și obversiunea au o singură premisă și o concluzie necesară: inferențe deductive imediate.
9. Prin eliminarea unei însușiri, intensiunea scade, iar extensiunea crește (raportul de variație inversă).
10. Cuantorul niciun arată o universală negativă, SeP.

• A și D au același cerc, deci toți D sunt A (a: A).
• A este cuprins în zona comună lui C și E. C are obiecte în afara lui A (b: A), iar toți D sunt C, deci unii C sunt D (c: A).
• A este cuprins în E, deci unii E sunt A (d: F), iar toți D sunt E (e: F).
• B se încrucișează cu C (f: A) și cu E, deci are obiecte în afara lui E (g: F).
• B este în opoziție cu A, deci extensiunile lor nu au niciun obiect comun (h: A).

Subalterna lui SaP este particulara de aceeași calitate, SiP. Contradictoria schimbă și calitatea, și cantitatea (SiP–SeP). Contrara este universala de calitate opusă (SeP–SaP). Subcontrara este particulara de calitate opusă (SoP–SiP).

La conversiune, subiectul și predicatul își schimbă locul. SaP se convertește numai prin accident, pentru că P, nedistribuit în premisă, nu poate deveni distribuit în concluzie. SeP se convertește simplu. La obversiune se schimbă calitatea, cantitatea rămâne aceeași, iar predicatul este înlocuit cu contradictoriul său, ~P.

La X, termenii își schimbă locul, iar cantitatea rămâne universală: este o conversiune simplă a lui SaP, care nu este permisă. La Y, termenii rămân pe loc, calitatea se schimbă din afirmativă în negativă, iar divizibile este înlocuit cu nu sunt indivizibile: este obversiunea lui SiP.

aoo-2: întâi universala PaM (se hașurează partea lui P din afara lui M), apoi SoM. Partea lui S din afara lui M are două regiuni: una în P, hașurată, și una în afara lui P. X se pune în cea nehașurată, deci în S, în afara lui M și a lui P. Concluzia SoP se citește în desen: modul este valid.

aee-4: PaM hașurează partea lui P din afara lui M, iar MeS hașurează zona comună lui M și S. Întreaga zonă comună lui S și P este hașurată, deci concluzia SeP se citește în desen: modul este valid.

PeM: Niciun papagal vorbitor nu este carnivor.
SiM: Unele păsări răpitoare sunt carnivore.
SoP: Unele păsări răpitoare nu sunt papagali vorbitori.

Concluzia este propoziția de la început, deci S = păsări răpitoare, P = papagali vorbitori, iar termenul mediu este carnivore (2: F). În premisa majoră PeM, universală negativă, P este distribuit (1: A). Premisa minoră SiM este particulară afirmativă (3: F). Termenul mediu este distribuit în PeM (4: F).