Bacalaureat 2023, sesiunea specială, varianta 6

1 – c; 2 – d; 3 – a; 4 – b; 5 – d; 6 – b; 7 – c; 8 – d; 9 – b; 10 – d

1. Un proces de demonstrare valid, aplicat unui fundament format numai din propoziții adevărate, dă o teză sigur adevărată.
2. Concluzia se obține dintr-o singură premisă, deci inferența este imediată. Din SaP se obține PiS: termenii își schimbă locul, iar universala devine particulară. Este conversiunea prin accident.
3. Bibliotecă virtuală este specie a termenului bibliotecă: raport de ordonare.
4. Subiectul logic este realizări umane. Cuantorul toate este scris și este universal. Predicatul logic este perfectibile; sunt este copula.
5. Definitul și definitorul trebuie să aibă aceeași extensiune: raport de identitate.
6. Criteriile intensionale sunt: absolut/relativ, concret/abstract, pozitiv/negativ, simplu/compus. Variantele a și c folosesc criterii extensionale. Termenul nu se raportează la alt termen (absolut), desemnează obiecte (concret), nu conține negație (pozitiv) și este format din mai multe cuvinte (compus).
7. Concluzia inducției incomplete este probabilă și spune mai mult decât premisele (caracter amplificator).
8. Inducția completă cercetează toate elementele unei clase finite, deci concluzia ei este certă.
9. Prin eliminarea unei însușiri, intensiunea scade, iar extensiunea crește.
10. Cuantorul toți și copula afirmativă: universală afirmativă, SaP.

• M și N sunt în opoziție, deci nu au niciun obiect comun (c: F; d: A).
• O este în opoziție cu M și cu N: niciun M nu este O, deci g: F; niciun O nu este N, deci h: A.
• N este cuprins în Q, dar nu îl acoperă: rămân obiecte din Q în afara lui N (a: F), iar obiectele lui N sunt Q (f: A).
• O se încrucișează cu P, deci are obiecte în afara lui P (b: A).
• M este subordonat lui P, deci P are și obiecte care nu sunt M (e: A).

Contradictoria schimbă și calitatea, și cantitatea (SaP–SoP). Subcontrara lui SoP este particulara afirmativă, SiP. Contrara lui SeP este universala afirmativă, SaP. Supraalterna lui SiP este universala de aceeași calitate, SaP.

În SaP, predicatul este nedistribuit. Prin conversiune simplă ar deveni subiect al unei universale, deci distribuit, ceea ce încalcă legea distribuirii termenilor. De aceea concluzia este particulară: PiS. SeP are ambii termeni distribuiți și se convertește simplu. La obversiune se schimbă calitatea, se păstrează cantitatea, iar predicatul este înlocuit cu contradictoriul lui, ~P.

La X, S = meciuri de tenis, P = evenimente sportive; concluzia doar inversează termenii, fără să schimbe cantitatea. La Y, S = piese de teatru, P = interesante, iar neinteresante este ~P: se schimbă calitatea, se păstrează cantitatea și se neagă predicatul.

Ambele moduri au premisele universale și concluzia particulară, deci premisele se reprezintă numai prin hașuri, iar concluzia cere un X.

eao-1: MeP hașurează intersecția lui M cu P, iar SaM hașurează partea lui S din afara lui M. Din cercul S rămâne nehașurată numai regiunea aflată în M și în afara lui P. Se presupune că termenul S are cel puțin un element, deci în singura regiune nehașurată a cercului lui se pune X. X este în S și în afara lui P: concluzia SoP se citește în desen, modul este valid.

aai-3: MaP hașurează partea lui M din afara lui P, iar MaS hașurează partea lui M din afara lui S. Din cercul M rămâne nehașurată numai regiunea comună celor trei cercuri. Se presupune că termenul M are cel puțin un element, deci în singura regiune nehașurată a cercului lui se pune X. X este în S și în P: concluzia SiP se citește în desen, modul este valid.

MeP: Niciun atoateștiutor nu este persoană agreabilă.
MaS: Toți cei atoateștiutori sunt persoane dificile.
SeP: Nicio persoană dificilă nu este agreabilă.

Termenul mediu, atoateștiutor, este subiectul unei universale în ambele premise, deci este distribuit în ambele (1: F). Subiectul concluziei este persoană dificilă (2: A). Concluzia este SeP (3: A). Predicatul, agreabil, este distribuit în concluzie și în premisa negativă MeP (4: F).