Bacalaureat 2023, sesiunea iunie–iulie, varianta 5

1 – c; 2 – b; 3 – a; 4 – a; 5 – d; 6 – a; 7 – b; 8 – c; 9 – c; 10 – a

1. Procesul de demonstrare este ansamblul de raționamente prin care teza se obține din fundament.
2. Premisa este SaP („toate animalele de companie sunt îndrăgite de copii”), iar concluzia este obversa ei, Se~P. Obversiunea este o inferență deductivă validă.
3. Deal și munte sunt specii ale aceluiași gen, fără obiecte comune, și nu epuizează genul: raport de contrarietate.
4. Propoziția categorică are subiect logic, predicat logic, cuantor și copulă.
5. Regula criteriului unic: clasele se obțin după un singur criteriu.
6. Criteriile extensionale sunt: vid/nevid, singular/general, colectiv/distributiv, precis/vag. Variantele c și d folosesc criterii intensionale. Marea Neagră desemnează un singur obiect existent, cu limite precise.
7. Inducția incompletă trece de la o parte a elementelor la întreaga clasă, într-o clasă care nu poate fi cercetată integral.
8. Premisa cercetează fiecare carte, iar concluzia se referă la toate: inducție completă.
9. Extensiunea scade de la gen la specie: ființă, animal, vertebrat, pasăre, pescăruș.
10. Cuantorul este subînțeles și universal (toți urșii), iar copula este afirmativă: SaP.

• O este supraordonat tuturor celorlalți termeni: dreptunghiul O este împărțit fără rest în M și N, iar P și Q sunt în interiorul lui.
• Toți Q sunt O și toți P sunt O, deci b: F și f: F. O are obiecte comune cu Q și cu M, deci e: F și h: A.
• M și N sunt contradictorii, deci niciun M nu este N (d: F).
• P taie linia dintre M și N: are obiecte și în N (a: F).
• Q taie și el linia: are obiecte în M (c: F), iar M are obiecte în afara lui Q (g: F).

Contradictoria schimbă și calitatea, și cantitatea (SeP–SiP). Subcontrara lui SiP este particulara negativă, SoP. Subalterna lui SaP este particulara de aceeași calitate, SiP. Supraalterna lui SoP este universala de aceeași calitate, SeP.

În SeP ambii termeni sunt distribuiți, iar în SiP niciunul nu este distribuit. Prin schimbarea locului termenilor, niciun termen nu devine distribuit în concluzie fără să fi fost distribuit în premisă. La obversiune se schimbă calitatea, se păstrează cantitatea, iar predicatul este înlocuit cu contradictoriul lui, ~P.

La Y, premisa este „unele mărturii atestate documentar nu sunt legende istorice”, deci S = mărturii atestate documentar, P = legende istorice. Concluzia, scrisă la începutul frazei, inversează termenii. SoP nu are conversă.

aee-2: PaM hașurează partea lui P din afara lui M, iar SeM hașurează intersecția lui S cu M. Intersecția lui S cu P este hașurată în întregime: partea din M prin SeM, partea din afara lui M prin PaM. Concluzia SeP se citește în desen, deci modul este valid.

oao-4: întâi universala MaS, care hașurează partea lui M din afara lui S. PoM cere un X în partea lui P din afara lui M; acolo sunt două regiuni nehașurate, una în S și una în afara lui S, deci X se pune pe linia cercului S. Concluzia SoP cere un X sigur în S și în afara lui P; X din desen este în P, deci modul este nevalid.

MeP: Nicio felină nu este erbivoră.
SiM: Unele mamifere terestre sunt feline.
SoP: Unele mamifere terestre nu sunt erbivore.

Termenul mediu, felină, este distribuit în premisa majoră MeP și nedistribuit în premisa minoră SiM (1: F). Predicatul concluziei este erbivor (2: F). Concluzia este SoP (3: A). Predicatul este distribuit în MeP și în SoP, ca termen al unor propoziții negative (4: A).