Bacalaureat 2022, sesiunea specială, varianta 4

1 – b; 2 – c; 3 – a; 4 – c; 5 – a; 6 – c; 7 – a; 8 – d; 9 – d; 10 – c

1. O demonstrație este corectă dacă procedeul ei cuprinde numai raționamente valide. Celelalte variante cer o teză falsă, premise false sau un fundament care depinde de teză.
2. În raționamentul deductiv, concluzia nu depășește informația din premise.
3. Orice număr par este divizibil cu 2 și orice număr divizibil cu 2 este par: cei doi termeni au aceeași extensiune, deci sunt în raport de identitate.
4. Propoziția are forma „Unele automobile electrice sunt (automobile) marca Tesla”. Predicatul logic este (automobile) marca Tesla.
5. Structura clasificării cuprinde elementele (obiectul clasificării), clasele și criteriul.
6. Termenul tigru se aplică mai multor obiecte, deci este general. Simplu și concret sunt tipuri intensionale.
7. Cuantorul este cuvântul care arată cantitatea: toate.
8. Inducția completă cercetează fiecare obiect al clasei.
9. Prin eliminarea unei însușiri, intensiunea scade, iar extensiunea crește (raportul de variație inversă): fizician cuprinde mai multe persoane decât fizician celebru.
10. Cuantorul unele și copula afirmativă: particulară afirmativă, SiP.

• A și B au aceeași extensiune, deci sunt reprezentați prin același cerc.
• D este cuprins în A, adică în B: toți D sunt B (b: A), iar unii D sunt B (d: A).
• E este cuprins în B și în C. Așadar unii A sunt E (c: F), iar toți E sunt A (g: F).
• C se încrucișează cu B: are elemente comune cu A (f: A), iar B are elemente în afara lui C (h: F).
• C cuprinde și elemente din afara lui E (a: A; e: F).

Subalterna lui SaP este particulara de aceeași calitate, SiP. Contradictoria schimbă și calitatea, și cantitatea (SoP–SaP). Contrara este universala de calitate opusă (SeP–SaP). Subcontrara este particulara de calitate opusă (SiP–SoP).

SaP nu poate fi convertită simplu: P este nedistribuit în premisă și ar deveni distribuit în concluzie. Conversa corectă este particulara PiS. La obversiune, calitatea este schimbată, cantitatea rămâne aceeași, iar predicatul este înlocuit cu termenul contradictoriu ~P.

Se~P și SeP sunt universale negative, în care ambii termeni sunt distribuiți. Ele se convertesc simplu, fără să încalce legea distribuirii termenilor.

La Y, premisa este „toate lecturile palpitante sunt romane polițiste”, deci S = lecturi palpitante, P = romane polițiste. Concluzia, „Toate romanele polițiste sunt lecturi palpitante”, inversează termenii și păstrează cantitatea universală.

eio-1: întâi universala MeP (este hașurată intersecția lui M cu P), apoi SiM. Din intersecția lui S cu M rămâne nehașurată numai regiunea din afara lui P, deci X se pune acolo. X este în S și nu este în P: concluzia SoP se citește în desen, modul este valid.

aeo-4: ambele premise sunt universale. PaM hașurează partea lui P din afara lui M, iar MeS hașurează intersecția lui M cu S. Desenul premiselor nu conține niciun X, deci concluzia particulară SoP nu se citește direct în el. Din cercul S rămâne nehașurată o singură regiune, cea din afara lui M și a lui P. Cu supoziția existențială (S are cel puțin un element), X se pune în această regiune: X este în S și nu este în P, deci concluzia SoP se citește în desen. Fără supoziția existențială, modul este nevalid.

PiM: Unele limbi moderne sunt limbi romanice.
MaS: Toate limbile romanice sunt similare cu limba română.
SiP: Unele limbi similare cu limba română sunt limbi moderne.

Termenul minor este subiectul concluziei, limbi similare cu limba română; limbi romanice este termenul mediu (1: F). Premisa majoră, PiM, este particulară afirmativă (2: A). P este nedistribuit și în PiM, și în SiP, ca termen al unor particulare afirmative (3: F). M este distribuit în MaS, dar nedistribuit în PiM (4: F).