Estetică, ergonomie și susținerea prezentării
Cum se face o prezentare ușor de urmărit și cum se susține în fața unui public
Verifică-te — 10 întrebăriCu ce începem
Prezentarea ta are acum text, imagini, animații și tranziții. Mai rămâne partea de care depinde dacă publicul înțelege ceva din ea: felul în care arată și felul în care o susții.
Estetica unei prezentări privește înfățișarea ei: culorile, literele, așezarea obiectelor în diapozitiv.
Ergonomia privește ușurința cu care publicul urmărește prezentarea: cât de repede se citește un diapozitiv, cât de simplu se trece de la o idee la alta.
Orice hotărâre din lecția aceasta se verifică cu aceeași întrebare: publicul înțelege mai ușor sau mai greu?
Cât text pe un diapozitiv
- Pe un diapozitiv se pune o singură idee.
- Textul se scrie sub formă de listă, nu în paragrafe: cel mult șase rânduri și în jur de 30 de cuvinte.
- Ideile se scriu pe scurt; dezvoltarea o face prezentatorul, cu vorbele lui.
- Ce se poate arăta printr-o imagine, un tabel sau o diagramă nu se mai scrie ca text.
- Numărul de diapozitive se potrivește cu timpul avut la dispoziție.
Diapozitivul nu cuprinde textul întreg al referatului. Dacă tot ce spui este scris pe ecran, publicul citește și nu te mai ascultă.
Reguli de aspect
| Ce se stabilește | Regula |
|---|---|
| Dimensiunea diapozitivului | Se alege după ecranul pe care se proiectează: Ecran lat (16:9) sau Standard (4:3). |
| Fontul | Litere simple, ușor de citit de la distanță. Într-o prezentare se folosesc cel mult două tipuri de literă. |
| Dimensiunea literelor | Cel puțin 24 de puncte pentru text și mai mult pentru titluri, ca să se citească din ultima bancă. |
| Majusculele | Textul scris numai cu majuscule se citește mai greu. Ele se folosesc doar pentru un cuvânt scos în evidență. |
| Culorile | Cel mult trei culori pe un diapozitiv și aceleași pe tot parcursul prezentării. |
| Contrastul | Între text și fundal trebuie să fie o deosebire puternică: text închis pe fundal deschis sau invers. |
| Fundalul | Fundaluri simple, fără culori stridente și fără imagini încărcate, care fac textul greu de citit. |
| Unitatea aspectului | Aceeași temă, aceleași culori și aceeași așezare a titlurilor pe toate diapozitivele. |
| Așezarea obiectelor | Obiectele stau în întregime pe diapozitiv, aliniate între ele, cu spațiu liber în jur. |
| Diagramele și tabelele | Diagrame simple, cu puține date. Tabelele mari nu se citesc de la distanță. |
Temele din fila Proiectare respectă deja cele mai multe dintre regulile de mai sus. Folosirea unei teme e cel mai simplu fel de a păstra aspectul unitar.
Structura prezentării
| Unde | Ce cuprinde |
|---|---|
| Primul diapozitiv | Titlul prezentării, numele autorului, clasa și data. |
| Al doilea diapozitiv | Cuprinsul sau scopul prezentării: ce va afla publicul. |
| Diapozitivele din mijloc | Câte o idee pe fiecare, în ordinea din cuprins. |
| Penultimul diapozitiv | Concluziile sau ideile pe scurt. |
| Ultimul diapozitiv | Un cuvânt de mulțumire și bibliografia: sursele folosite. |
Parcurgerea ușoară a prezentării
- Pe diapozitivul cu cuprinsul se pun legături către diapozitivele corespunzătoare.
- Pe fiecare diapozitiv se pune un buton de acțiune care duce înapoi la cuprins.
- Înainte de susținere se verifică dacă toate legăturile și butoanele funcționează.
Greșeli frecvente
| Greșeala | Ce se întâmplă |
|---|---|
| Prea mult text pe un diapozitiv | Publicul citește în loc să asculte, iar la sfârșit nu reține nimic. |
| Litere prea mici | Cei din spatele sălii nu văd și nu mai urmăresc prezentarea. |
| Contrast slab între text și fundal | Textul se citește greu, mai ales pe un videoproiector, unde culorile ies mai palide. |
| Animații și sunete în exces | Atenția publicului se mută de la informație la efecte. |
| Diagrame încărcate cu date | Publicul nu are timp să le descifreze cât stau pe ecran. |
| Greșeli de scriere și lipsa diacriticelor | Prezentarea își pierde din credibilitate, oricât de bine ar fi susținută. |
Înainte de susținere
- Se verifică sala și echipamentele: calculatorul, videoproiectorul, cablurile, boxele.
- Se deschide prezentarea pe calculatorul pe care va fi expusă și se parcurge o dată întreagă.
- Se compară culorile de pe ecranul proiectat cu cele de pe monitor: pe proiector ies de obicei mai palide.
- Se repetă susținerea, cu ceas, ca să încapă în timpul primit.
- Se pregătesc răspunsuri pentru întrebările pe care le-ar putea pune publicul.
- Dacă publicul primește extrase tipărite, ele se pregătesc dinainte.
Captură din Microsoft PowerPoint, folosită cu permisiunea Microsoft. Microsoft și PowerPoint sunt mărci ale grupului de companii Microsoft.
Sala și echipamentele
- Nu se ține apă sau altă băutură lângă calculator și lângă videoproiector.
- Cablurile se așază astfel încât nimeni să nu se împiedice de ele.
- Sala se luminează cât să se poată lua notițe, dar nu atât încât proiecția să se estompeze.
- Ecranul se așază la înălțimea la care îl văd toți cei din sală.
Multe prezentări nu reușesc din cauze care apar înainte de primul cuvânt: fișierul nu se deschide pe calculatorul din sală, cablul nu se potrivește sau sunetul nu funcționează. De aceea se vine mai devreme și se verifică.
Reguli de susținere
| Ce urmărești | Regula |
|---|---|
| Ținuta | Ținută decentă și îngrijită, potrivită cu împrejurarea. |
| Poziția | Prezentatorul stă în picioare, cu fața spre public, lângă ecran, fără să acopere proiecția. |
| Privirea | Privirea se îndreaptă spre public, nu spre ecran și nu spre podea. |
| Vocea | Se vorbește rar, clar și suficient de tare pentru cei din ultima bancă. |
| Exprimarea | Propoziții scurte, corecte gramatical, cu termenii explicați la prima folosire. |
| Gesturile | Gesturile însoțesc ideile. Ticurile și joaca cu obiectele deranjează publicul. |
| Legătura cu diapozitivele | Diapozitivele sunt un sprijin, nu un text de citit. Se spune cu vorbe proprii. |
| Ritmul | Se lasă publicului timp să citească un diapozitiv nou înainte de a vorbi despre el. |
| Urmărirea publicului | Din reacțiile publicului se vede ce trebuie detaliat și ce se poate scurta. |
| Încheierea | Se mulțumește publicului și se primesc întrebările. |
În timpul expunerii se pot folosi stiloul și marcatorul, ca să se scoată în evidență ceva de pe diapozitiv. Cursorul se mișcă însă doar când e nevoie: mișcarea lui continuă deranjează publicul.
Activitate: pregătirea și susținerea
- Deschide prezentarea lucrată la orele trecute și verific-o după regulile de estetică din lecție.
- Corectează ce nu se potrivește: dimensiunea literelor, contrastul, cantitatea de text, numărul de culori.
- Adaugă un diapozitiv de titlu, unul cu cuprinsul și unul cu mulțumirile și bibliografia.
- Pune pe diapozitivul cu cuprinsul legături către diapozitivele corespunzătoare, iar pe fiecare diapozitiv un buton de întoarcere la cuprins.
- Verifică textul: ortografia, semnele de punctuație și diacriticele.
- Repetă susținerea în bancă, în șoaptă, cu ceasul alături. Prezentarea trebuie să încapă în trei minute.
- Susține prezentarea în fața colegilor.
- Ascultă prezentările a doi colegi și completează pentru fiecare grila de observare.
Grila de observare
Pentru colegii pe care îi asculți, răspunde la fiecare întrebare cu da sau nu:
- Se citește textul de pe diapozitive din ultima bancă?
- Are fiecare diapozitiv o singură idee?
- Este aspectul unitar pe toată prezentarea?
- Sunt efectele folosite cu măsură?
- A vorbit prezentatorul clar și suficient de tare?
- A privit spre public?
- A spus cu vorbele lui sau a citit de pe ecran?
- S-a încadrat în timpul primit?
- Sunt trecute sursele materialelor folosite?
Observațiile se spun cu respect și pe scurt: ce a mers bine și un singur lucru de îmbunătățit.
Ce reținem
- Un diapozitiv cuprinde o singură idee, scrisă pe scurt, sub formă de listă.
- Literele au cel puțin 24 de puncte, iar între text și fundal există un contrast puternic.
- Într-o prezentare se folosesc cel mult două tipuri de literă și cel mult trei culori, aceleași peste tot.
- Prezentarea începe cu un diapozitiv de titlu și se încheie cu mulțumirile și bibliografia.
- Legăturile și butoanele de acțiune ușurează parcurgerea prezentării și se verifică înainte de susținere.
- Sala și echipamentele se verifică înainte de sosirea publicului.
- Prezentatorul stă cu fața spre public, vorbește rar și clar și nu citește de pe diapozitive.
- Susținerea se repetă dinainte, cu ceasul, ca să se încadreze în timpul primit.
- Reacțiile publicului arată ce trebuie detaliat și ce se poate scurta.