Bacalaureat 2020, sesiunea iunie–iulie, varianta 6

1 – c; 2 – b; 3 – a; 4 – b; 5 – a; 6 – d; 7 – c; 8 – b; 9 – b; 10 – a

1. Demonstrația are în structură teza, fundamentul și procedeul de demonstrare. Criteriul ține de clasificare, nu de demonstrație.
2. Inferența imediată are o singură premisă și o concluzie.
3. Orice elev de liceu este elev, dar nu orice elev este elev de liceu: elev de liceu este subordonat lui elev, deci raportul este de ordonare.
4. Predicatul logic este termenul, fără copula sunt: frumos mirositoare.
5. Criteriul unic este o regulă a clasificării. Variantele b, c și d contrazic regulile clasificării.
6. Termenul se aplică mai multor persoane (general) și se poate stabili pentru orice persoană dacă este sau nu profesor de chimie (precis).
7. Concluzia „Unele fapte demne de laudă sunt acte de caritate” este obținută dintr-o singură premisă, „Toate actele de caritate sunt fapte demne de laudă”, prin conversiunea prin accident a lui SaP. Este o deducție imediată.
8. Concluzia inducției incomplete depășește cazurile cercetate, deci este probabilă.
9. Ordinea crescătoare merge de la extensiunea cea mai mică la cea mai mare: fiecare termen din seria b este subordonat termenului care îi urmează.
10. Propoziția nu are cuantor. Ea poate fi citită ca „Toți oamenii sunt ființe sociale” (universală afirmativă) sau ca „Unii oameni sunt ființe sociale” (particulară afirmativă). Baremul acceptă ambele răspunsuri.

• A și B sunt cuprinse în C, iar C este cuprins în D. Așadar toți A sunt C (a: F), toți B sunt D (f: A), toți A sunt D (g: F) și toți C sunt D (h: A).
• E nu are elemente comune cu A și B (b: F). E este încrucișat cu C, deci C are elemente în afara lui E (c: A).
• E este specie a lui D (d: A).
• D cuprinde și elemente din E, care nu sunt A, deci nu toți D sunt A (e: F).

Subalterna lui SaP este particulara de aceeași calitate, SiP. Contradictoria schimbă și calitatea, și cantitatea (SiP–SeP). Contrara este universala de calitate opusă (SeP–SaP). Subcontrara este particulara de calitate opusă (SoP–SiP).

SaP nu poate fi convertită simplu: P este nedistribuit în premisă și ar deveni distribuit în concluzie. Conversa corectă este particulara PiS. La obversiune, calitatea este schimbată, cantitatea rămâne aceeași, iar predicatul este înlocuit cu termenul contradictoriu ~P.

La X, S = eforturi depuse, P = acțiuni zadarnice, iar concluzia inversează termenii. La Y, S = acțiuni ale noastre, P = morale; imorale este ~P, iar concluzia schimbă calitatea și predicatul, adică este obversa premisei.

aaa-1: MaP hașurează partea lui M din afara lui P, iar SaM hașurează partea lui S din afara lui M. Partea lui S din afara lui P este hașurată în întregime, deci concluzia SaP se citește în desen: modul este valid.

aoo-2: întâi universala PaM (este hașurată partea lui P din afara lui M), apoi SoM. Partea lui S din afara lui M are două regiuni; cea aflată în P este hașurată, deci X se pune în cealaltă, în afara lui P. X este în S și nu este în P: concluzia SoP se citește în desen, modul este valid.

PaM: Toți elevii de liceu sunt adolescenți.
MeS: Niciun adolescent nu este pensionar.
SeP: Niciun pensionar nu este elev de liceu.

Concluzia este „niciun pensionar nu este elev de liceu”, deci S = pensionar, P = elev de liceu (2: A), iar M = adolescent. În premisa majoră PaM, termenul mediu este predicatul unei afirmative, deci nedistribuit (1: A). Premisa minoră MeS este universală negativă (3: F). P este distribuit în PaM, ca subiect al unei universale, și în SeP, ca predicat al unei negative (4: A).