Subprogramele folosesc pentru memorarea parametrilor o zonă numită segment de stivă, administrată după principiul LIFO: ultimul depus este primul scos. La fiecare apel se depune pe un nivel nou:
De câte ori se autoapelează subprogramul, se creează un nivel nou; de aceea toate activările lui se află deodată în stivă. Numărul de activări succesive se numește adâncimea recursivității. La revenire, nivelul se scoate, iar variabilele lui locale dispar: variabila locală este unică pentru un apel.
La Titularizare 2018, mecanismul apelului recursiv s-a cerut la Subiectul I, cerința 1, cu exemplificare pe două tipuri diferite de subprograme: funcție și procedură. Amândouă sunt în lista de mai sus.